Glaucomul

Glaucomul – generalitati

Glaucomul este o boala, care reprezinta un complex de simptome, provocate de dereglarea producerii si evacuarii umorii apoase sdin globul ocular, concomitent cu cresterea presiunii intraoculare, alterarile metabolice in tesuturile oculare, atrofia fibrelor nervoase ale retinei si ale nervului optic si dereglarea functiilor vizuale. Incidenta glaucomului in tarile avansate este de 1,5-5%. Sufera de obicei persoanele in virsta de peste 40 ani.

Drept cauza a cecitatii, glaucomul se prezinta pe locul II sau III dupa traumatismele oculare si retinopatia diabetica. Glaucomul provoaca cecitate pina la 15-25% din tati orbii. Luind in consideratie acesti indici, e necesar ca medicii de orice profil sa poata diagnostica aceasta boala grava si acorda ajutor in caz de glaucom acut.

Termenul de glaucom provine de la cuvintul grecesc ”glaucos” ceea ce inseamna verde, deoarece in caz de glaucom acut pupila capata o culoare galben-verzuie, ca rezultat al reducerii transparentei corneei si cristalinului galbui.

La persoanele sanatoase P_i(presiunea intraoculara), masurata cu tonometru Maklakov, variaza de la 17-27 mm col.Hg. P_imatinala este mai mare ca cea serala din cauza predominarii nocturne al sistemului nervos parasimpatic ceea ce duce la dilatarea vaselar periferice, marirea permeabilitatii lor ca rezultat sporind secretia UA(umorii apoase) si crestere moderata a P_i. O oarecare influenta o are si pozitia orizontala a corpului cu staza relativa in tesuturi. Diferenta admisibila intre P_i matinala si cea serala este de 3-5mm col.Hg. Diferenta de P_iintre ambii ochi nu trebuie sa depaseasca 5mm col.Hg. Uneori se semnaleaza si un tip inversat, seara P_i este mai mare ca dimineata – aceasta are loc in caz de glaucom secundar, cind factorii de rezistenta la scurgere au origine patologica organica stabila, iar secretia UA care ziua se afla sub influenta diferitor factori emotionali, fizici etc.,este mai stabilă si mai mare ca noaptea.

Metode de determinare a P_i:

- Digitala (orientativa) – se efectueaza prin intermediul pleapei superioare, cind bolnavului i se spune sa priveasca in jos. Ambele degete indicatoare ale miinilor se aplica pe glob si se exercita o presiune alternanta (ba cu un deget, ba cu altul). In stare normala P_i se semnaleaza ca o usoară fluctuatie care tn caz de hipertonie este mai slabt sau dispare (ochiul este dur), iar tn hipotonie devine mai exagerata. Aceasta metoda este aproximativa si se utilizeaza rar (in caz de ulcere corneene, traume oculare etc.). Rezultatele se noteaza: P_i normala=0 (TN), peste normal P_i = +1;+2;+3: sub normal -1;-2;-3.

- Instrumentale (exacta) – bazate pe principiile de identate (depresiunea corneei) si aplanatie (forta necesară pentru a aplatiza corneea): tonometria dupa Maklakov, elastotonometria,, tonometria Schoitz (rar), Goldmann, tonograful electric, pneumotonograful, tonometria transpalpebrala.

Titluri

Totul despre salazion

Spasm Acomodativ

Miopia